vineri, 3 iulie 2009

O panarama de Dorobanti

Nelu e un baiat misto. E din Iasi, are cu 2 ani mai mult decat mine, gagiu muncitor si in banca lui, ne cunoastem de multi ani.

A pornit de jos, ca 95% din oamenii din tara asta si acum a ajuns sa se descurce bine spre foarte bine. Povestea lui e simpla, printr-o intamplare fericita a ajuns sa-si faca studiile in Germania, si venind el in tara in vacanta a adus si doua telefoane mobile. Asta se intampla pe vremea cand Connex-ul era in primii ani, si telefoanele de la operator costau cat un rinichi.

Si vazand el ca dupa ce a vandut cele doua telefoane in Romania , i-au ramas destui bani incat sa-si cumpere o masina (un Golf 1), a spus ca e cazul sa insiste putin. A adus 4 telefoane, apoi 40, pana ce a terminat studiile aducea cateva sute pe saptamana. Spagi la vama, soferi angajati pe microbuze, imprieteneli la preturi la magazinele din Germania … in sfarsit, nu e cea mai legala afacere din lume dar asta a facut. Acum ne poate lovi corectitudinea si-l putem blama, dar… asta a facut si oricum nu despre asta vorbim. Cand a terminat faculta si s-a intors in tara avea bani buni stransi la ciorap (pentru ca nu, nu a facut arogante intre timp).

Si in loc sa vina in tara si sa-si ia repede o masina de cateva zeci de mii, sau un p+3-2+piscina+spa, a preferat sa stea cu chirie si sa mearga in continuare cu Golful 1, investind banii. Si i-a investit atat de frumos incat dupa doi sau trei ani, pentru micul lui trust de presa a primit o oferta de 4 milioane de euro. Nu, nu l-a vandut.

Dar in schimb a trebuit sa se mute in Bucuresti. Si pentru ca s-a mutat in Bucuresti, l-au convins alti prieteni ca trebuie sa-si ia si o alta masina, ca trebuie. Si si-a luat un BMW X5. Negru.

Si de aici incepe povestea noastra…

- Ba, hai la o cafa!

- Nelule, vin, dar nu am decat o ora. Unde?

- Eu sunt pe Dorobanti.

- Bre umanule da’ ai cam inceput s-o rupi in fite.

- Hai ba ca-i misto, poate cunosc si eu o crestina.

Ajung in Dorobanti, Nelu statea cuminte la o masa, X5-ul parcat undeva pe strada…

Ne punem noi la taclale, radem si ne amuzam, in timpul asta Nelu era cu ochii girofar. La un moment dat ia nota, se uita la ce-am baut, arunca o bancnota pe masa si spune Hai, e a patra oara cand trec! si-o rupe la fuga catre masina lui. Eu raman cu gura cascata, mai verific o data nota si o iau la fuga dupa el. Ne suim in masina, se arunca in trafic, facem stanga pe Dorobanti, o luam spre Romana, si da-i!

In timpul asta eu tot intrebam ce-a luat foc, ce s-a furat, unde e cu omor.

- Sunt doua blonde intr-un Peugeot 206 cabrio care au trecut prin fata cafenelei de 5 ori! E treaba!

- Ce treaba Nelule?!

- Gata, imi refac viata sentimentala!

- Te-ai tampit… e clar, cred ca-i varsta…

- Nu ba, nimic nu intelegi. Fetele se plimba in gol, asta inseamna ca au timp, asta inseamna ca… e loc de agatat!

- Bai Nelule, nu cred ca asta vrei…

- Vreau, vreau!

… si a avut-o.


Se aprinde flacara…

Si, dupa cum ziceam, Nelu gonea hotarat, graseind printre benzile de circulatie, amusinand dupa Peugeot-ul 206 cabrio (decapotat, evident) care se apropia de intersectia Dorobanti cu Fane Babanu (mda, Stefan cel Mare). Fetele trec de intersectie, X5-ul pilotat pofticios de catre Nelu… ramane la stop!

- Mai Nelule , fetele astea nu sunt de nasul tau, crede-ma!

- Da’ ce-am ba, picior de lemn si ochi de sticla?!

- Nu mai, dar ele cauta altceva… nu stiu cum sa-ti zic…

- Nu-mi spune nimic, si nu incepe cu caterinci din alea de-ale tale, ramai in masina si ma lasi pe mine sa vorbesc, blonda de la volan e d-e-m-e-n-t-i-a-l-a!

Si se facu verde. Nelu se arunca cu toate cele 85 de kg in pedala de acceleratie, X5-ul se avanta inainte, reincepe urmarirea. Si da-i si lupta, traficul il stiti si voi… in sfarsit, n-o mai lungesc, le prindem pe fete din urma in intersectia de la Romana. Si se pune Nelu in paralel cu ele, iese pe geam si… incepe circul.

- Bunaaaaa! Ce faceti, deranjez? Fetele intorc capetele intr-o mare scarba spre Nelu, se uita intai la masina (calcul rapid: X5, jante pe 18, model nou… scump, dom’le, scump!) si apoi la Nelu (evaluare rapida: varsta potrivita, freza fara tepi, entuziasm tembel, usoara disperare… prada usoara!). Dar fetele nu zic nimic (cea de la volan chiar draguta).

- Nu vreti sa opriti putin pe dreapta? As vrea sa vorbim putin, nu musc! Fetele zambesc ingaduitor si-si intorc privirea catre alte zari. Se aprinde verdele semaforului, fetele pleaca de pe loc, Nelu se retrage de pe geam, injura in barba si zice:

- Ti-am zis ma, sunt fete cuminti, nici nu m-au bagat in seama!

- Nu ba, asta inseamna doar ca joaca dur, au experienta.

- E-te-te, bine ca esti tu destept! Si ce sa le zic?

- Zi-le ca esti tanar si disperat… a, nu, asta e evident… zi-le ca esti putred de bogat si ca n-ai cu cine sa imparti nestematele…

- Nu se uita fetele astea dupa bani! Nu vezi ce masina are blonda?! zice Nelu si dupa o tzukahara-intoarsa (manevra tembela executata smucit cu masina) ajunge iar in paralel cu fetele.

- Sunt putred de bogat si n-am cu cine sa impart pietrele!

- Nestematele, boulica! zic, si incep sa rad in hohote…

- Nestematele, n-am cu cine sa impart nestematele! urla Nelu catre fete si se intoarse sa-mi arunce o privire criminal-dojenitoare pentru hohotul meu de ras.

Roscata din dreapta se chinuia sa schimbe un CD, blonda de la volan se intoarse la Nelu si ii acorda (jur!) cel mai frumos zambet din lume. Pentru vreo 4,5 secunde am ramas si eu paliu, dar veni gandul ala bun (Cabrale, stai cuminte, tu stai in Berceni si ai rate la banca) si ma potoli. In schimb, Nelu era pierdut iremediabil.

- Imi dai si mie numarul tau de telefon? urla el, iesit din nou pe geam.

- Daca vrei iti dau fax-ul, sa-mi trimiti lista cu pietre… pardon, nestemate! zise blonda si demara in forta. Eu am intins frumos mana stanga catre contact, i-am oprit motorul si i-am luat si cheile.

Si a iesit un halimai groaznic, el urla sa-i dau cheile, eu nu-si-nu caci trebuia sa ma duca sa-mi recuperez masina si s-o tai la munca, el racnea sa iau un taxi, eu ca-i iau capota de la masina cu cheia, in sfarsit, imbufnat tot a trebuit sa faca ce-i zic si ne-am intors pe Dorobanti. Nelu meu, cu ochii girofar, incepe sa-mi spuna:

- Ba baiatule, ce ochi avea, ai vazut? Si ce zambet… frate, ce zambet, s-a facut primavara cand mi-a zambit! Si e fata desteapta, ai vazut cum mi-a zis-o pe-aia cu fax-ul? O duce capu’!

- Nelule…

- Taci, sa nu te aud, mi-ai distrus sentimentele!

Ma dau jos din masina, ne salutam, si Nelu pleaca din nou spre Romana. Nu ne-am mai vazut si nici n-am mai vorbit vreo doua saptamani, ne-am intalnit intamplator la un eveniment.

Nelu arata deplorabil… sifonat si ciufulit, tras la fata, era evident ca slabise groaznic…

- Bon-jour bre! Ce faci Nelule?

- Salut ba, sunt praf!

- Auliu, da’ ce-ai patit?

- O caut pe printesa de-atunci. Nu stiu unde e frate, parca a inghitit-o pamantul!

- Care Printesa?! Aia cu 206-le?! Nu ti-a trecut?!

- Ce sa faca?! Sa-mi treaca?! Baaaa, tu nu intelegi c-o iubesc?! Si a inceput sa-mi spuna cum viseaza el ca pleaca in vacanta cu ea, ca ce cuminte e fata ca nu se lasa agatata, ca ce desteapta e, ca ce frumoasa e, ca ce… a durat 2 ore! Ca sa scap i-am zis sec:

- E vara bre, e la mare…

Si Nelu a plecat la mare. In aceeasi seara! Dupa 3 zile m-a sunat mai fericit ca niciodata, mi-a zis ca a gasit-o in Club XXI, ca s-au bagat in seama (mda, sigur Nelule), ca s-au imprietenit si ca a petrecut cele mai frumoase 2 zile din viata lui. Dar ca el vine pana in Bucuresti, ca a ramas fara bani…


Fericirea.

Si s-a intors Nelu al nostru de la mare, m-a sunat de pe A2 sa ma intrebe daca am timp sa ne vedem, din pacate n-am avut, asa ca va spun acum ce s-a intamplat din cele povestite de el…

In cele 3 zile cat statuse cu Cabrio-girl la mare… viata ii zambise. Ma rog, macar partial. O (re)intalnise in Club Office Mamaia, era cu niste prietene, se distra de mama focului dar la masa nu era nici un barbat. Concluzie: mai, ce fata cuminte!

O curtase ca un nebun, ii trimisese sampanii la masa, ii dedicase melodii, ce sa mai… a facut tot ce stia. Aflase de la o prietena la ce hotel statea si ii trimisese in camera cate un buchet de flori la fiecare 30 de minute. Un buchet = 100lei, inmultind cu numarul de ore = hai acasa ca nu mai avem bani!

S-a intors de la mare, fericit-belea, a luat niste bani, si-a luat alte haine, s-a spalat pe dinti si… a plecat inapoi la mare. Cabrio-girl era acolo si, din cate se parea, sezonul promitea multe.

Si a ajuns Nelu la mare, i-a mai trimis niste buchete, i-a aflat si numarul de telefon si a convins-o, pana la urma, sa iasa la masa.

Trattoria il Calcio de la Iaki , amurg, paste delicioase si muzica in surdina (mda, Celentano). Si acolo si-a dat seama Nelu ca e facuta pentru el, la Cabrio-girl ma refer…

S-au apropiat, s-au cunoscut mai bine, au petrecut cateva zile superbe si… ea i-a spus ca trebuie sa se intoarca acasa, are un job si e musai sa se duca caci are nevoie de banii aia.

Nelu n-a stiut ce sa faca si… s-a intors si el i Bucuresti. Si ma suna:

- Cabraleee, e perfectiunea ambulanta, e minunatia bucuriei, e bucuria vietii!

- Nelule, ti-a facut vraji, ce-ai?! Apropos, cum stai cu banii? Si rad.

- Ba, esti prost. Vezi ca fata are apartament cu doua camere pe Dorobanti, masina e in leasing si-si plateste singura ratele, munceste ca model si manechin, te-ai dat destept degeaba! Apropos, vezi ca la mare m-am certat cu ea de fiecare data cand trebuia sa platim, aproape ca nu ma lasa sa platesc doar eu…

- Mda, inseamna ori ca m-am inselat…

- Asa, recunoaste-ti greseala!

- … ori ca beleaua e mai mare decat mi-am inchipuit.

- In plus, nici n-am facut dragoste, a zis ca e prea devreme.

- Tu stii Nelule, tu stii.

Saptamanile au trecut, idila s-a dezvoltat, Nelu si-a lasat afacerea sa mearga de la sine si s-a afundat cu drag in superba poveste cu Cabrio-girl. Ba, dupa vreo 3 saptamani a invitat-o pe fata in Bora-Bora, excursie de 7 zile si 8.ooo euro, ulta-mega-super-giga-all inclusive. Cand s-au intors si am intrebat cum a fost mi-a zis exaltat Superb, ma simt mai tanar cu 10 ani! dar si trist Tot n-a vrut sa facem dragoste.

S-au mutat impreuna, la ea, pe Dorobanti, totul era bine si frumos.

Sarim acum alte cateva saptamani, cand intr-o noapte imi suna telefonul:

- Cabrale, dormi?

- Nuuu, sunt la lautari, pe masa, incerc sa-l nimeresc pe solist cu un teanc de euroi… normal ca dorm! Ce-ai patit?

- Ma plimb de cateva ore si ma tot gandesc, vrei sa ne vedem, am nevoie de un sfat…

Si ies din casa, ne vedem laMcD in parcare, luam un cico si se pune pe povestit…

Stii, m-am mutat la ea. Doua camere pe Dorobanti, in buricul-buricului, mi-a cedat o parte din dulap, gateam impreuna, faceam piata impreuna, ieseam impreuna… frumos, ma, frumos. Si acum cateva zile o vad ca e suparata. Incep sa ma framant, sa-mi fac griji, sa intreb daca am gresit cu ceva… si ea nu-si-nu, ca nu-i nimic, ca are o problema dar ca o rezolva. Si io insist, si ea nimic, si io intreb, si ea nimic… pana la urma imi spune… masina era cumparata cu banii de avans dati de fostul iubit, si ca ea a stat mai mult cu mine si nu s-a mai interesat de job-uri si prezentari, si ca e restanta la leasing si ca ramane fara masina si ca…

Ce sa faca Nelu… se simtea vinovat, fata si-a lasat cariera deoparte pentru el si acum ramanea fara masina! S-a implicat imediat! A linistit-o pe Cabrio-girl pe loc, i-a zis c-o rezolva el si s-a dus la leasing. Suma restanta? 2.700 euro! Ce sa faca… i-a platit! Si s-a rezolvat criza, linistea s-a asternut din nou peste caminul lor…

Dar nu era tot… intr-o dupa amiaza frumoasa, Cabrio-girl i-a gatit lui Nelu o omleta. Nelu a mancat omleta si dupa ce s-au imbracat a intrebat-o unde merg. Ea i-a spus Nu stiu, dar stiu unde mergem inainte.

Si acum ma folosesc iar de vorbele lui Nelu…

- Da mai, si ma ia de mana, ne suim in lift, si in loc sa coboram… urcam. Si ajungem la ultimul etaj, mai urcam niste scari, ajungem la o usa pe care scria “Administratia”, si intram. Un nene statea cu nasul in niste hartii, se uita la ea, se uita la mine, intoarce niste pagini intr-un catastif, si spune: sunteti restanta pe ultimele 7 luni cu suma totala de… (nu stiu suma, insa imi aduc aminte ca nu erau 2 lei). Banuiesc ca plateste domnul…

Nelu n-avea atatia bani la el, se arunca in lift, coboara la parter, se infige in bancomat, scoate banii, urca la loc la “Administratia”, cu o mana tremuranda intinde banii, nenea ala ia banii fara sa se uite la el, ii numara si intreaba Vreti chitanta?. Nelu vrea chitanta, i se da chitanta, nenea ii spune la revedere si pe cand Nelu iesea din Administratia nenea ii spune relaxat Aveti grija!.

Si a venit si ziua ei. Ce vrea iubita mea de ziua ei? a gandurit Nelu suav. Si ea raspuns: m-am interesat la Bacau , costa 3.400 euro, am facut deja programare, vreau silicoane!

Nelu… gulp! Cum era sa refuze…?! Si a platit siliconu’, ca investitia era si pentru el.

Nelu si-a facut calculele, a spus asta e, am ajutat-o si eu putin, si s-a pus pe trait mai departe impreuna cu Cabrio-Girl. Si intr-o seara, cand Cabrio-girl era cu fetele ei la cafea pe Dorobanti, a sunat cineva la usa . Era proprietarul apartamentului, in spume, ca de 6 luni nu era platita chiria, ca-i da afara, ca sunt nesimtiti… Nelu n-avea nici o vina, dar… s-a aruncat in lift, s-a infipt in bancomat, a scos 550 euro x 6 luni = 3.300 euro in lei si… a platit si chiria.

Si din momentul respectiv ratacea pe strazi, cu creierii chisalita, avand in cap mii de intrebari fara raspuns, dupa cum frumos spune si melodia.

Si acum… eu trebuia sa-i dau un sfat. Ce sa-i zic omului? Fugi in lume?! Scapa?! Schimba-ti numele si ascunde-te in Congo ?! L-am lasat sa vorbeasca si l-am intrebat ce are de gand…

- Ce sa am ma de gand… o iubesc, si inca mult de tot! Dar ma gandesc cu groaza ca vine si curentul, vin gazele, cablu, poate sunt si alea restante de 6 luni… c-asa am calculat si cand s-a despartit de fostul, sunt cam 6 luni de-atunci…

- Pai, si?

- Am un plan sa vad daca ma iubeste pe bune sau ma tine pentru bani…

Gata, ma opresc aici, cand am timp vin si cu sfarsitul. Intre timp m-a sunat Nelu sa ma intrebe daca ii dau si numele de familie pe blog, sa stie daca apare in ziar… i-am zis ca nu, ca e safe, va ramane doar cu numele mic. In plus, a zis ca de ma mananca undeva sa exagerez cu ce povestesc despre el… ma face de hAhA prin comentarii.


Examenul.


In noaptea aia s-a mai plimbat pe strazi si-apoi a dormit la un amic de-al lui care se mutase si el in Bucuresti.

A doua zi si-a facut planul si s-a infatisat la Cabrio-girl cu un buchet de flori.

- Vreau sa ne despartim!

- Poftim?! Cum adica?!

- Mi-am dat seama ca e mai bine asa. Fara suparare, fara certuri, pur si simplu, suntem oameni adulti si cred ca e mai bine asa.

- Nelu, nu poti sa ma lasi asa, mi-am facut si eu niste planuri, plus ca eu tin la tine…

- Nu, crede-ma, nu mai are rost. Nu stiu ce…

Ea incepe sa lacrimeze abundent, se lasa sa cada intr-un fotoliu, se uita in ochii lui si…

- Draga mea, nu are rost sa plangem acum… a zis Nelu, care se dadea impasibil dar, pe interior, era moale si pufos ca flanelele alea spalate cu Lenor si Persil.

Pauza lunga in discutie, el ar fi plecat dar parca tot mai astepta o confirmare, mai spera la o vorba, la ceva…

- Bine, hai ca eu plec, o sa vin alta data sa iau hainele de la tine, si as vrea sa…

- Sunt gravida!

Pe Nelu l-a palit asta in moalele capului, nu mai era nici un fotoliu disponibil si s-a lasat (mai mult pravalit) in fund pe parchet (masiv, de stejar, lux!). Nu se astepta la asta nici mort! Gravida?! Cum gravida?! Pai nu lua pastile?! Pai, stai putin, in urma cu vreo doua saptamani parca ii venise momentul ala cu tampoane! Si cum sa fie gravida cand el ii luase pastile anti-belea in fiecare luna?!

Dar, in loc sa arunce acest torent de intrebari catre Cabrio-girl, el a spus asa:

- Felicitari! Baiat sau fata?

Adica… atat a putut el sa scoata pe gura, atat! Si dupa ce-a scos ineptia asta din gura avea senzatia aia ca s-ar pali singur cu tigaia peste fata…

- Nu stiu, e prea devreme sa stim. Vroiam sa-ti spun altfel, dar…

q`- Da, nu, adica da, inteleg, e ok, e bine ca esti bine… dar nu ma asteptam… ce sa zic, misto!

- Da, si eu m-am bucurat enorm… o sa fiu mama, iti dai seama?! Si tu… tata!

Lumea lui Nelu ii era brusc stramta, nu prea mai gasea nici aer de respirat, parca si lumina de-afara era diminuata serios… si a mai reusit sa spuna

- Trebuie sa ajung urgent undeva. Ne auzim mai tarziu.

A pupat-o, a fugit din casa si m-a sunat sa-mi povesteasca. Eu am concluzionat scurt:

- Nelule, ai sfeclit-o! Asta e mai rea decat ma asteptam…

- Nu e rea mai, e gravida!

- Dar nu lua pastile? In sfarsit, a facut testul ala cu pipilica pe chestia aia de plastic, a fost la doctor sau a spus si ea, asa… poate-o fi balonata.

- Eram sigur ca n-o sa te bucuri!

- Ma bucur, ce sa zic, ma bucur… dar oricum ar fi trebuie sa faci si un test de paternitate. Auzi, da’ ia spune-mi si mie o treaba… ce examen a fost ala, ma? Pai tu vrei sa stii daca te iubeste pentru bani sau nu, si tu-i spui ca pleci in lume?!

- Pai… eu asa m-am gandit ca ar trebui facut.

- Nu ba, daca vrei test te organizezi cum trebuie si asa afli. In plus… daca asta cu bebelu’ e pe bune, si daca-i al tau, cade testul, nu?

- Pai nu, dar cum trebuie sa fac testul?

Si i-am explicat, cu detalii, cu intindere pe o perioada de 3 saptamani, cu variante si posibile solutii. A fost de acord. Si dupa vreo 3 zile, noua varianta de test a fost aplicata.

Rezultatul? Delicios!



The esenta.


Si Nelu s-a intors acasa la Cabrio-girl (bine, cu putina matematica iti rezulta ca mai mult era casa inchiriata de el), a pupat-o dragastos si i-a spus:
- Copilul. Il tinem. Vreau 3.
Ea a clipit, a zambit, l-a luat in brate si au facut… somn. Avea o migrena.

A doua zi Nelu a plecat linistit la birou, nu inainte s-o sarute dragastos si sa-i pregateasca un ochi. Un ou ochi…
S-a intors insa acasa devastat, ciufulit, transpirat, usor debusolat. Ea era inca acasa… si vazandu-l in ce hal e a inceput sa puna intrebari…
- Ce e? Ce-ai patit? S-a intamplat ceva?
- Partenerul, italianul… a zis ca nu mai baga bani… am… creditele alea nu se pot plati singure… daca nu se razgandeste ala se sufoca toata afacerea… lasa-ma putin sa… te rog.
- Bine, hai ca atunci ma duc la o cafea cu fetele.
In ziua urmatoare Nelu a plecat iar la birou. Fara ochi. Adica nu i-a mai facut printesei ou ochi. Si nu s-a mai dus acasa. Pe la 12 noaptea Cabrio-girl l-a sunat ingrijorata. El i-a raspuns, praf de beat, i-a spus unde e, ea s-a dus sa-l ia de-acolo. Era in Downtown, scamosat de cat alcool ingurgitase, ea l-a suit in masina si au plecat spre casa.
El a inceput sa se vaite, sa se vaicareasca, i-a spus ca toata ziua a stat la banca si a incercat sa rezolve situatia dar ca nu a reusit nimic, nu avea cum sa plateasca nici ratele la linia de credit pe luna respectiva macar, ca nu mai avea solutii. Ea… l-a lasat sa vorbeasca.

Dupa alte cateva zile de deriva Nelu s-a dus acasa. Ea nu era, dar l-a invitat la cafea cu fetele, pe Dorobanti. Si atunci cand Nelu a parcat acel Matiz verde, cu acel far stanga-fata spart, fix in fata acelei cafenele… acea Cabrio-Girl era sa faca o prabusire de calciu.
- Ce s-a intamplat cu icscinciu?! intreba Cabrio-girl cu OCC (ochii cat ceapa).
- L-am dat inapoi la leasing. Asta e.
- Pai cum asta e?! Si-o sa mergi cu troaca asta?! Ce-o sa zica lumea?!?!
- Sa zica ce-o vrea, ca nu cu lumea stau eu, ci pe tine te iubesc si cu tine stau in brate.
- …aaa, da… da.

A doua zi ea i-a spus sec: Alarma falsa. Mi-a venit ciclul. El a plans.

Zilele continuau sa curga, el nu mai iesea din casa, nu mai facea nici piata, se taraiau insa cumva si relatia mergea inainte. Totul s-a destramat insa atunci cand el i-a spus ei ca a vorbit cu un prieten s-o angajeze. Adica sa se angajeze ea. Adica… s-o trimita la munca. La serviciu. La program! Si ea s-a dezlantuit…

- Ceee?! Sa muncesc?! Pai nu trebuie sa-mi termin scoala? Nu trebuie sa…

- Pai stai draga mea, iubita mea, ca tu esti in Dorobanti toata ziua. Sunt cursuri de cafenea sau cum…?!

- Nu-mi tii tu mie cont la ce fac! Saracule! Nici afacerea aia nu ai fost in stare s-o tii! Mergi cu Matizul de au ajuns sa rada toate fetele mele de mine! N-am mai iesit in club de saptamani intregi! Nici chiloti nu mi-am mai cumparat!

- Pai tocmai, daca mergi la munca o sa poti sa-ti cumperi chiloti, si…

- Tu nu intelegi ca nu merg la munca?! Trebuie sa termin scoala!

- Care scoala? Iubita mea…

- Gataaaa! Gataaa! Nu mai suport! Nu ne intelegem! Ne despartim!

Stirea a cazut ca securea calaului peste al nostru Nelu, a ramas mut, s-a dus pe balcon sa ia o gura de praf si aer curat, ea s-a dus sa se reculeaga. Pe Dorobanti, la cafenea.

Si Nelu s-a mutat, a plecat, a disparut.

Si au trecut alte cateva saptamani, fara telefoane, fara es-me-se-uri, fara comunicare. Dar s-au reintalnit la mare. El tocmai facea manevre cu un Q7 alb, mosmondea cu greu incercand sa lase la apa jet-ski-ul nou-nout ce zambea trufas de pe peridocul legat de Q7…

Si telefonul lui a facut beeep-beeep, new message received.

“Mi-e dor de tine.” Si el a sunat-o, si s-au vazut la umbra unei umbrelute, pe chaize-long, sorbind fiecare cate o chestie roz cu mov, cu umbreluta si pai.


Inelul de logodna.

Spuneam in episodul anterior… s-au vazut la umbra unei umbrelute, pe chaize-long, sorbind fiecare cate o chestie roz cu mov, cu umbreluta si pai.

Dupa primele politeturi discutia lancezeste putin, el ia portofelul de pe masa, deschide un buzunarel si scoate de-acolo un inel. Simplu dar cu o piatra maricica. Si nu, nu era un ciob… a costat fix 6.400 de euro, plus TVA.

Deci, dupa cum spuneam, pune pe masuta alba de plastic, acel inel de logodna.

Ea face ochii mari, intinde mana catre inel, si-l aduce in dreptul ochilor, il invarte pe toate partile si zice…

- Nelu, eu…

- Nu, acum lasa-ma, te rog, sa vorbesc.

Si Nelu trage aer adanc in piept, se indreapta putin de spate si zice:

- Draga mea, te-am iubit din prima clipa. Te-am iubit tot timpul, cu fiecare zi mai mult. Te iubesc si-acum, te visez noaptea, inca te caut prin pat, imi lipsesti enorm.

- Nelu, si eu…

- Stai, asteapta.

- Bine, spune…

- Te ador, esti in tot si toate. Si imi doream mult mai mult decat ce aveam, mai mult cu tine. Ti-am cumparat inelul asta de logodna acum multe luni, asteptam momentul potrivit ca sa ti-l dau. Viata mea fara tine nu avea nici un sens. Dar, draga mea, esti o curva!

- Nelu!

- Da, iubita mea, o curva. Iti pasa numai de Dorobanti si de fufele tale, de fite la sosea, de cabrio si lins cafele, de priviri piezis si barfe din ziare mondene. Nu stii ce-s alea sentimente, cu mine ai stat numai pentru bani. N-am vazut, nu mi-am dat seama. Noroc cu ala negru, cand mi-a suit curu’ in Matiz am zis ca tu nu vei spune nimic, ca ma vei intelege, ca vei fi alaturi de mine. Dar a avut ala dreptate, ca el radea, eu plangeam, si tu… tu beai cafele, draga mea curva.

- Eu nu suport asa ceva!

- Draga mea, iubita mea, frumoasa mea curva. Taci si sapa, ca pana acum am sapat eu… In timp ce ma vaicaream de ceasul mortii ca sunt lefter, kaput, mort de foame, eu am mai lansat doua reviste. Daca te interesa catusi de putin de mine ai fi vazut asta, si te-ai fi prins. Si m-ai fi pupat dragastos, vezi-Doamne, in Matiz, si dupa cateva zile aveai inelul asta pe mana si un Seria 3 Cabrio in fata scarii. Dar pana la urma e mai bine asa, nu? Hai, eu te las acum, ma duc sa dau o tura cu ski-jet-ul ala, e nou-nout, l-am luat cu banii programati pentru masina ta.

- Nelu, sa stii…

- Stiu, stiu… iti doresc o viata buna, draga mea. Apropos, am apucat sa-ti spun ca esti o curva?

Si Nelu a plecat, cu spatele drept, fara sa se uite inapoi, dar numai el stia ce-i in sufletul lui. A iubit-o cu fiecare celula pe Cabrio-girl, o lunga perioada s-a chinuit ca un caine, si-a muscat mainile, s-a framantat si a visat-o cum nu cred ca va mai visa pe cineva vreodata.

V-am vorbit de Nelu, prietenul meu, v-am spus ca, pana la urma, e un baiat tare misto, nu?

Niciun comentariu: